Franturi din Azi

   Am auzit de dimineata la radio un cantec cu Celia. Daca as avea un post de radio…in primul rand NU l-as angaja pe Andrei Gheorghe si in al doilea rand as difuza destul de des cantecul asta. Cred ca e bun, merge adica. Nu am reusit insa sa ma impact cu formula aleasa de textier pentru a reda perplexitatea fetei la auzul vocii iubitului :”pulsul inimii imi sta in loc”. Trag nadejde ca daca se intampla asta, Celia o sa ramana totusi cu pulsul ochilor, al dintilor si (sper) al ficatului in buna stare de functioanare si ca toate astea insumate vor reusi sa suplineasca lipsa pulsului inimii pana isi mai revine fata din perpelxitate.

   Un cercetator italian a ajuns la concluzia ca punctul G, legendara sursa a bucuriei feminine, exista si poate fi detectat cu ajutorul ultrasunetelor. Foarte bine. Care-i propunerea? Sa ne dotam toti cu niste boturi de delfin sau boticuri mai mici de liliac? Sau sa inventam niste scannere cu ultrasunete dupa modelul cititoarelor de cod de bare din hypermarketuri? Parca-i vad deja pe liceeni laudandu-se in spatele chioscului din curtea scolii unde s-au ascuns sa postaleasca o tigara :”am citit-o si pe Laura din X B”.

   Bunul domn doctor de dinti Lucian s-a mutat din cabinetul vechi intr-unul nou. E ca si cum ar fi sarit din camionul Tatra direct in nava spatiala Enterprise. De la chestia paralelipipedica mare cat un frigider FRAM si cu origine nedefinita din care ieseau diverse furtunase cu aspect sinistru, la doua bare subtirele care ies dintr-un dispozitiv de dimensiunea unei genti pentru laptop. De la lampa terifianta desprinsa parca din filmele cu oameni rapiti de extraterestri teribil de curiosi in legatura cu anatomia speciei umane, la o lampa mica, discreta dar extrem de puternica. De la turbina cu pedale la cea cu buton, cu o turatie atat de mare incat iti vine a crede ca daca se blocheaza cumva intr-un dinte mai dur te invarte cu totul in jurul axului, ca-n desene animate. Si sa nu va mai spun de aspiratorul care suge cu nesat cum suge tantaroaica inainte de a depune ouale, cum suge Statul Roman din buzunarele noastre, cum suge Monica daca o scoti la resturant. Asa ceva n-am mai pomenit. La prima suctiune (sau sa-i zic …aspiratie?) ma uitam ingrijorat la dispozitivul minuscul din care iesea furtunul aspiratorului si ma intrebam cum o sa incap acolo. In fine, cred ca e inutil sa va spun ca antimateria cu care functioneaza Enterprise e ceva mai scumpa decat GPL-ul cu care functioneaza Tatra. Evident, inteleg lucrul acesta si de asemenea apreciez si reducerile de care beneficiez in calitate de pacient civilizat si fidel. Poate trebuia sa fiu ceva mai subtil acum la urma? Nu stiu. Stiu doar ca evolutia tehnicii ma uimeste si abia astept momentul in care o sa-mi rezolv problemele dentare prin e-mail.

   Am pastrat pentru final vestea buna. Paul Pacuraru face un pas in spate, stimulat probabil de inflamarea spontana a mediilor de comunicare din tara cu privire la noile impozite. Evident, a dat-o la intors cu tupeul caracteristic inaltului functionar spunand ca de fapt nu inteleseseram noi exact cum vine treaba. Eu cred ca am inteles exact: sunt cu totii niste mincinosi sinistri care abia asteapta sa intoarcem capul ca sa ne-o traga (scuzati expresia dar asta e realitatea). De data asta nu le-a iesit exact asa cum au vrut. O victorie minora pentru noi, oricum vom fi beliti, dar din aceasta victorie concluzionez ca latratul cainilor mai incetineste caravana, chiar daca nu o opreste de tot. Pe maine, cand va fi din nou Azi.

Tweet