Februarie incepe bine!

Paradoxul No.1

E vineri, prima zi a lui Februarie. Treburile merg cum nu se poate mai bine. In sensul ca … nici vorba. Incompetenta ministrilor care au guvernat in ultimii patru ani cu Tariceanu-n frunte (ba ma duc, ba nu ma duc) da pe dinafara si naste monstri (mai ca-mi vine sa spun ca e mai tare decat contraceptia dar ma tem sa nu fiu inteles gresit). Trenurile nu merg, profesorii mai au un pas pana la greva si nici personalul sanitar nu se simte prea bine. Familiile cu rate in euro se indreapta cu bucurie spre faliment, chiriasii la fel dar macar ECONOMIA DUDUIE.

Paradoxul No.2

Deciziile CNSAS-ului au fost declarate neconstitutionale. Mai zice Dinescu ceva pe la televizor dar zisul lui suna a jelit. Ma rog, oricum nu mi-e prea simpatic. Nici el nici institutia asta care nu a facut altceva decat sa execute foc asupra dusmanilor de moment ai puterii. Oare o sa o pupe pe Mona Musca pe obraz cu rugaminte de iertare si cu spalarea imaginii? Oare Dan Voiculescu va aparea “mai curat, mai uscat” de acum? Oare preotii care au fost declarati colaboratori vor primi dezlegare? Sper ca nu, in ciuda “artificului” avocatesc tras de Sergiu Andon si chiar in ciuda antipatiei pe care o nutresc fata de CNSAS.

Paradoxul No.3

CNA-ul a facut un studiu despre felul in care se vorbeste la televiziunile si radiourile din Romania. Au tras o concluzie pe care puteam sa le-o dau eu inca de acum cinci ani, fara studiu, fara sa toc o gramada de bani din bugetul public, facand un apel (simplu) la bunul simt si la limba romana invatata in clasele primare. Concluzia CNA-ului e ca in audio-vizualul romanesc se vorbeste prost, gresit in limba noastra(-i o comoara, in adancuri infundata) si ca ar putea sa se lase cu amenzi. Sper din toata inima pentru ca media e direct raspunzatoare de pervertirea limbii. Cand un formator de opinie (sa zicem Cristian Tudor Popescu) vine la televizor si spune “dăcât” , „pă” sau „viaţa care am dus-o”, cand la ştiri nu mai conteaza acordul, cand in emisiunile de divertisment conteaza cine urla mai tare si cine vorbeste mai cool….ei, dar ce ma mir, doar o stire mai incolo dupa cea cu studiul CNA am auzit iar „decat” in loc de „doar” si „care” in loc de „pe care”.

Paradoxul lui Hawking

Asta m-a inspirat pentru textul de azi. De fapt, despre el voiam sa scriu de la bun inceput dar sunt mult prea multe paradoxuri in viata nostra de zi cu zi si am fost putin distras. Steven Hawking a studiat găurile negre vreme de 30 de ani si a elaborat o ecuatie atat de simpla incat e dincolo de puterea de intelegere a celor mai multi dintre oameni. Nu o sa o descriu acum, puneti mana pe google daca vreti sa aflati mai multe despre asta. Ma intreb dupa ce l-am vazut pe Steven Hawking paralizat intr-un carucior cu rotile, comunicand tot mai greu prin intermediul computerului, ma intreb asadar, oare ce gandeste o minte sclipitoare prizoniera intr-un corp neputincios? Pe langa ecuaţia lui, numita Paradoxul lui Hawking, paradoxul numit Steven Hawking pare mult mai uimitor si mai de necuprins cu mintea omului obisnuit.

Stiinta a ajuns departe. Toate raspunsurile, la toate intrebarile pe care si le-a pus stiinta de cand e ea, palesc in fata raspunsului inca nedescoperit la intrebarea „care e sensul vietii?”. Poate e si acesta prea simplu pentru a putea fi inteles de noi. Sau poate nu il cautam in cartea buna.