Mi-am dat seama de adevarul exprimat in titlu inca de cand am deschis ochii. Era cu jumatate de ora mai tarziu decat as fi vrut sa fie. Din patru telefoane (doua si doua) le-am pus sa sune pe cel care tocmai facuse baie in cada si pe cel care cazuse pe gresie. Eroare tactica. In fine, dupa toaleta de dimineata pe âfast forwardâ am ajuns la stomatolog. Bunul domn doctor si-a intrebuintat priceperea, talentul oratoric, cheful de viata si instrumentarul intr-o maniera care a avut darul de a reduce considerabil socul intalnirii dintre stomatologie si fragila-mi constitutie. Cu toate astea m-am simtit cumva ca in experimentul unui regizor obsedat de traforaj. Jumatate de ora, cateva ace, cateva bancuri si trei galeti de apa oxigenata mai incolo, dintele meu era tot in gura insa mult mai curat, mai uscat si mai mort, atat pe dinauntru cat si pe dinafara.   Profitand de faptul ca am cu un nerv mai putin (deci sunt ceva mai putin irascibil decat pana acum) am hotarat sa intru pe la BRD sa-mi inchid un cont pe care nu l-am folosit de doi ani. Nu m-as fi grabit dar am primit acasa o fituica prin care eram instiintat ca imi expira cardul de salariu si ca voi primi altul âdin oficiuâ. Lucru pe care nu-l doream intrucat cardul de salariu nu vine automat cu un salariu pe el, mai ales daca nu mai lucrezi acolo unde lucrai cand primeai salariul pe cardul de salariu care a expirat si urmeaza sa fie ârenascut din oficiuâ. Am rezistat tentatiei de a o ironiza pe duduia de la ghiseu, in fond nu e vina ei ca bancile sunt doar un soi de camatari cu firma la strada. Am platit cei 17 virgula cativa lei noi, taxa de administrare a unui cont gol. Pe care puteam alege sa nu-i platesc si sa las contul âin viataâ mult si bine. Fireste, lucrul acesta s-ar fi intors impotriva mea in momentul in care as fi dorit sa iau un credit. Cei 17 virgula cativa lei noi m-ar fi transformat intr-un datornic demn de pus la colt pe coji de nuca drept pilda, supus dispretului public si total neeligibil pentru creditare.
   In rest numai succese, toate-s la locul lor, nimic nu tulbura linistea universului care probabil tocmai âconspiraâ la indeplinirea dorintelor celor care-si doresc destul de mult. E doar o alta zi buna in care unii pupa steagul american in timp ce altii ii dau foc. Cei care-l pupa azi nu stiu ca acum 30, 50 sau 60 de ani, cei care-l ard azi, il pupau. Fac ce fac si revin la americani. Pai daca ei sunt de vina!!!
