Ce mare vorba am spus! Am descoperit adevarul, merit o cafea! Inca una pe langa cea care-mi sta la indemana mainii stangi? Mai bine nu. Chiar cred ca oscilam intre bine si rau, spanzurati pe o funie subtire cat un fir de paianjen, fara alt ajutor pentru echilibru in afara simturilor noastre si a ceea ce stim, ce am fost invatati, ce ni s-a spus de mici.
Ce e rau? Ce e bine? Venim pe lume in pielea goala si pana a incepe sa intelegem ce-i in jurul nostru suntem invaluiti ca intr-un cocon de setul de reguli pe care le-a adoptat societatea cu care, cu mandrie sau nu, suntem contemporani. Unele reguli, cum ar fi Cele Zece Porunci vin din negura vremii, altele, cele din Codul Penal de exemplu, se modifica pe parcursul existentei unui om, e adevarat, nu intotdeauna si nu in esenta. Mai sunt si legile civile care sunt modificate urgent prin …ordonante de urgenta, dupa bunul plac al carmuitorilor si dupa interesele lor economice. Hai, nu-mi spuneti ca n-am dovezi, lucrurile pe care le cunoaste toata lumea nu mai trebuie dovedite. Ei, dar nu despre asta intentionam sa scriu astazi, ci despre framantarea permanenta pe care o am fata de norma, intelegerea ei si, mai cu seama, intelegerea Binelui si Raului, capitol la care ma tem ca nu excelez. Sau poate ma insel, poate inteleg prea bine cum sta treaba cu Binele si Raul dar incerc sa ma ascund, sa ma prefac ca nu stiu, sperand ca asta ma va ajuta la Judecata.
Ce e rau? Ce e bine? Normele pe care le-am invatat pe parcursul formarii noastre ca oameni, in primii ani de viata (ce sapte, toretic), la orele de catehism (unde e cazul), la slujba de duminica, la gura sobei bunicilor, toate acestea mai sunt valabile azi, cand lumea se strange atat de tare in jurul nostru, cand colturile ei se apropie unul de celalalt ca cele ale batistei pe care o impaturam cu grija in grupa mare la gradinita, cand realitatile ce se pliaza in jurul nostru si peste noi sunt atat de multe si par atat de … reale?
Oare omul a facut un drum chiar atat de lung de la coborarea lui Moise de pe munte si pana acum? Cred ca nu. Societatea a evoluat intr-o multime de directii, daca i-am face o radiografie ar arata probabil ca un strop de apa care a inghetat instantaneu la contactul cu piatra rece. Societatea, da, dar Omul? Cat de mult a evoluat Omul? Hmm, probabil ca daca ar fi evoluat macar cat negru gasesti sub unghia unui farmacist, astazi nu mi-as fi pus toate aceste intrebari, pentru ca as fi stiut cu siguranta raspunsurile.
Am si un final, o concluzie la liniile de mai sus. Ma voi opri aici insa, pentru a va lasa pe voi sa adaugati concluzia care va convine cel mai tare. Poate nu-i cinstit ce fac acum, dar las deschisa optiunea de a posta comentarii…
