“4 luni, 3 saptamani si 2 zile” nu ajunge pe covorul rosu de la Oscar-uri. Nu spun ca ma bucura lucrul asta dar sincer, nici nu ma intristeaza, nu ma gatuie plansul din cauza asta, nu-mi spanzura lacrimi in coltul ochiului stang, nu ma buseste un hohot pe care sa-l inghit de frica sa nu ma vada ceilalti copii.Da, probabil ca actorii au jucat magistral, probabil ca Mungiu e un regizor de mare angajament si gigantica viziune, ma gandesc ca altfel nu ar fi fost atat de aplaudat in Europa. Poate ca, intr-adevar m-as fi simtit mandru daca un regizor roman, cu un film romanesc, cu actori romani, in limba romana, ar fi luat Oscarul.
De ce dracu’(Doamne iarta-ma) sa ma mandresc cu un lucru facut de altcineva cand nu sunt in stare sa ma mandresc cu lucrurile pe care le fac eu? Nu stiu, e un mecanism pe care nu-l pot explica, de buna seama din lipsa studiilor de specialitate. Revenind la “4,3,2”, va spun cu mana pe inima ca si daca ar fi luat Oscarul, chiar daca m-as fi mandrit peste masura cu el, tot nu m-as fi dus sa-l vad. Din acelasi motiv din care nu port vestute cu carouri peste camasa scoasa din pantaloni. Bine, si ar mai fi unul, la fel de important : eu am trait jumatate din viata in lumea din film, mi-o amintesc perfect, uneori o visez si noaptea. Asa ca… va rog sa ma scuzati domnule Mungiu, nu spun ca filmul dumeavoastra e de rahat dar, pe cuvant, nu vreau sa-l vad. Probabil ca la fel simt si ceilalti romani care au ajuns la 30 si de ani si care si-au vazut mamele, surorile, matusile sau vecinele de scara plangand in perna , care au fost la inmormantari la care nu ar fi trebuit sa mearga, care au fost infectati cu spaga de mici, care si-au vazut tatii devenind alcoolici, care au avut macar o tarfa pe strada, care au luat o palma de la un militian, care au stat de la ora 4 jumate la coada la lapte, care au venit pe lume ca rod al unui decret si nu ca rod al iubirii parintilor,care au invatat carte la lumanare si s-au spalat la genitale cu apa rece si un pic murdara. Va rog, si pe dumneavoastra, si pe ceilalti mari regizori romani (fie ei si ..tinere sperante), mai scutiti-ma! Daca vreau sa vad lucruri de groaza si fuckin’tragedy ma uit la Pro la ora5, la Realitatea Tv, Antena 3 sau CNN. Chiar nu e cazul sa aduceti buba la rang de arta, o vad prea des si nu mai pot fi pacalit.
Desi nu am stat la coada la lapte( nu de alta, dar cumparam laptele de la nana Florita care locuiala cateva case de a noastra si care avea in grajd cateva juninci……), pot sa spun cu mana pe inima ca nici mie nu-mi place filmul caruia i s-a facut atata reclama in media…
De ce?? Atunci cand deschid Tv si caut un film bun (rareori mi se intampla sa gasesc ceea ce caut) vreau ceva care sa ma relaxeze, sa ma faca sa cant, sa plang si sa sa ma eliberez de energiile negative, sa zic ca merita sa traiesti, sa nu adorm in primul sfert de rulare a lui……
Poate am fost inteles putin gresit, poate nu m-am exprimat tocmai corect.Nu am nimic cu "4,3,2" ci cu ceea ce reprezinta el, un val de filme pe teme asemanatoare care vine in capul nostru de 20 de ani.Parca e cam mult, parca in alte parti oamenii au reusit sa se scuture de tarele instalate de comunism(stiti, nu am fost singurii europeni necajiti), parca lumea din jurul nostru se uita si inainte, nu doar in spate.