Eminescu? Eminescu!

“Era pe cand nu s-a zarit,

Azi o vedem, si nu e”

S-a nascut pe data de 15 ianuarie 1850. Inca n-a murit. Intre aceste doua sentinte intra o biografie vasta, cateva tone de scrieri pe marginea scrierilor sale, o multime de comentarii inutile (chiar grosolane unele dintre ele), legende, barfe care razbat peste timp, biografii romantate, filme artistice, piese de teatru, cateva aniversari si comemorari, Ion Aldea Teodorovici si sotia, Saluc Horvath cu biografia lui, Eugen Tugulea de la Teatrul de Stat din Oradea cu pasiunea sa pentru versurile eminesciene, pasiune pe care incearca sa le-o insufle studentilor sai (cu unii tine, cu altii…nu), corespondenta cu Veronica Micle si inca multe alte lucruri nespuse, nestiute.

Ma intreb cine mai cumpara azi o carte scrisa de Eminescu, nu despre Eminescu. Ma inreb cate parale mai da statul roman pentru conservarea memoriei celui mai titrat poet al neamului (ma feresc intentionat de expresia “cel mai mare”), ma intreb cati dintre romani isi aduc aminte pe 15 ianuarie ca s-a nascut un Eminescu in 1850 si inca nu s-a nascut altul la fel.

Poate socotiti ca imi pierd vremea si o irosesc si pe a voastra cu prostiile mele care nu tin de foame, nu folosesc la nimic, n-au nimic din viteza, nebunia, mercantilismul, manelismul si telenovelismul zilelor noastre. Daca e asa, inseamna ca ati ajuns aici cu totul intamplator, ba chiar din greseala si nu-mi voi cere scuze.

Cat despre citatul din “La steaua” din deschiderea povestii de azi, nu l-am ales pentru ca sunt fan al clubului din Ghencea, l-am ales pentru ca inca nu am reusit sa-mi dau seama daca Geniul si-a vazut viitorul intr-o clipa de iluminare sau a fost pur si simplu Genial, asa cum obisnuiesc sa fie Geniile.
Ei, inca ma mai gandesc. Ceea ce va doresc si voua.

Tweet