Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce anume asteptati sa gasiti in “Jurnalul meu” asa ca fac diverse incercari, experimentez editorialul tratand diverse teme si subiecte, trecute in mod evident prin filtrele mele, cele cu care am fost dotat de Dumnezeu si cele care mi-au fost instalate ulterior, in urma experientelor, educatiei si altor factori externi. Poate ma voi hotari sa imi odonez ideile pe zile ale saptamanii, sa creez mici serii, poate voi scrie in continuare alandala, dupa cum mi-o dicta inspiratia.
Poate unii dintre voi se simt atacati putin de titlu sau de tonul sau. Ei, avand in vedere faptul ca e scris, tonul e cel pe care-l construiti voi, in mintile voastre. Tonul din mintea mea nu e deloc rastit, e doar …curios. Sufar de curiozitate, mai ales in ceea ce priveste asteptarile pe care le au oamenii cu care interactionez. Asta poate pentru ca nu am reusit sa gasesc pana acum un instrument cu care sa masor direct si discret nivelul de satisfactie pe care il produc prin actiunile mele. Psihologii ar spune acum ca sunt nesigur pe mine, ca nevoia permanenta de confirmare a rezultatelor denota o copilarie nefericita si…alte bazaconii de felul acesta. Pana la urma cred ca toti ar trebui sa fim putin nesiguri, sa punem sub semnul intrebarii actiunile noastre, sa ne indoim de justetea cererilor noastre, de corectitudinea solutiilor pe care le oferim, de adevarul pe care credem ca-l detinem.
In fine, simt ca ma indepartez de la subiect asa ca revin: ce vreti de la mine? Da, poate ca incerc sa-mi simplific existenta cerandu-va sa-mi spuneti ce asteptati ca pe urma sa va ofer exact acel lucru. Asta tradeaza un strop de viclenie din partea mea. Rusine sa-mi fie! Unde e stradania de a ghici ce-si doreste partenerul meu (sper sa nu va suparati daca va consider partenerii mei, iar pe cei cativa obsedati care mai intra pe aici ii asigur ca notiunea de “partener’ nu are in cazul acesta nicio conotatie sexuala), bucuria de a vedea surpriza placuta reflectata de ochii lui (in cazul acesta …comentariile voastre), unde e elanul creator, unde e framantarea care naste samburi de intelect, unde ma las pe mine daca va pun pe voi sa-mi trasati drumul?
Concluzia? Ce vreti de la mine…da, e important sa stiu. Dar prefer ca si de acum inainte sa aflu “dupa” daca a fost si pentru voi atat de bine pe cat a fost si pentru mine, prefer sa sper ca m-am descurcat bine si sa accept eventualele critici decat sa-mi spun cineva “stai asa”, “mai cu viata”, “mai cu simt”, “mai cu perdea”, “mai navalnic” ori “mai tandru”.
Iar acum, dupa aceasta scurta criza de identitate/personalitate, ma scutur sa-mi revin si ma duc la piata sa cumpar niste zarzavaturi. Am acolo un prieten care-mi face reduceri de pana la 50%. Nu spun cine e, sunt egoist. Va astept diseara, de la 18.00 pentru primul live chat gazduit de acest site, sa nu-i zic “blog”. Detest cuvantul asta. Suna a vomat.
