Se intampla ca oamenii sa creada ca tot ce scriu aici se refera la mine si la experientele mele. Nu, nu e asa. Pentru a intelege mai bine ce se intampla in“ Jurnalul meu” trebuie sa va spun ca unul dintre verbele care ma caracterizeaza este“ a observa”. Observ ce se intampla in jurul meu, trag concluzii si scriu despre asta. Poate ca nu trag de fiecare data concluziile corecte, dar, in definitiv, cine o face? Asadar, desi ma raportez mereu la experientele mele, de regula scriu despre experientele celorlalti. Si mai sunt si subiectiv pe deasupra. Ce om!
Poate pentru a confirma regula, aseara m-a lovit exceptia, si m-a lovit de m-a umplut de respect. Prin respect trebuie sa intelegeti… ei, dar mai bine cititi mai jos.
S-a intamplat pe neasteptate. Eu ma barbieream linistit (ma rog, si asta e un fel de a spune, detest barbieritul si nici cu barba nu ma inteleg prea bine, groaznica viata), Raluca astepta stirile in fata televizorului cand, deodata …
Incepe un cantec cu Celine Dion, realitatea pune frana si toate se misca cu incetinitorul, Raluca ma striga, eu imi crestez repede un semn cu lama pe obraz sa nu uit unde am ramas cu barbieritul , ma reped in dormitor (tot cu incetinitorul) si vad sinistrul. Dobitocul de capitan s-o fi imbatat iar, precis ne-am ciocnit cu casa de un iceberg de tasneste apa in halul asta. Si pe ce mare murdara navigam!!! Apa incepe sa balteasca pe covor, se strecoara pe sub el, pe sub pat, pe sub dulap, stropi mari au cazut pe biletul la 6/49 care statea pe masa linistit (Doamne da sa nu fi castigat, as muri de inima rea sa iau potul si sa nu pot demonstra asta), hainele ni s-au umplut de apa fierbinte si plina de oxid de fier (sanatate curata), incercam sa inchidem robinetii dar garniturile monatate candva intre cele doua razboiae mondiale s-au dizolvat si robinetii nu se mai inchid. Aduceti oale, galeti, lighene, unde e mopul? Cum o sa mearga jegul asta de pe pereti? La cine mergem in vizita pana se usca podelele?
Doua ore mai tarziu aveam un covor curat (spalat in cada), lenjeria de pat curata si ea, peretele curatat aproximativ, un bilet la 6/49 distrus(noroc ca n-au iesit numerele noastre), ceva mai putini nervi si doua cepuri din lemn infipte in caloriferul din fonta. Plus speranta ca proprietarul va face ceva in privinta asta mult mai prompt decat a facut in privinta scurgerii de la bucatarie infundate pe care a desfundat-o pana la urma Doamne – Doamne in enorma Lui mila. Oricum, ma indoiesc ca Doamne – Doamne isi va trimite arhanghelii sa schimbe caloriferul si oricum, cred ca e destul de ocupat sa impiedice acoperisul casei sa ne cada in cap.
Probabil ca acum intelegeti ce am vrut sa spun in titlu. Da, caut chirie, in Oradea. Suntem doi si minimul pe care-l suportam e un apartament cu o camera, cu aragaz, frigider, televizor, masina de spalat si contorizare. Si mobilier. Si vecini decenti. Si proprietar care raspunde la telefon si in alte zile decat cea stabilita pentru plata chiriei. Si abonament la RDS. Si inca ceva: nu sunt dispus sa platesc pe doua, trei sau patru luni in avans. Ba chiar imi trece prin cap sa cer eu garantie, pentru toate posibilele neplaceri cu care as putea sa negociez intr-o casa care nu-i a mea. Credeti ca am sanse?
