Coaste pe grătar cu sos pentru wok

Am cumpărat mai zilele trecute un sos pentru wok, gata făcut. Nu m-am gândit nicio clipă că o să-l folosesc la wok.

Mașina timpului e cu scris, nu cu mecanică

Am văzut cândva un film cu un bănuţ care-i transporta pe oameni dintr-un timp în altul la o simplă atingere, ba pe cei mai sensibili, la simpla vedere a acestuia. O fantezie, desigur.

Chiftele cu tot felu'

Când o să cresc mare, o să-mi dau doctoratul din chiftele. Sau măcar din mâncatul lor.

Mic dejun cu quesadilla?

Bună, trebuie să vorbim. De obicei, după asta urmează niște vești proaste.

Risotto cu pancetta și busuioc

Ieri am făcut un risotto, fără alt motiv decât acela că aveam un litru de supă făcută pe un pui de casă, de la mama, pe care nu știam la ce altceva să o folosesc.

Alta zi, alte motive de emigrare

no entries found

sau “sutincurologia se intoarce”. Nu am epuizat subiectul ieri, era si greu. Aproape imposibil. Promit sa va dau doar doua exemple azi si sa abandonez tema asta cel putin pentru o vreme.

Exemplul I

funny_car_11.jpg Asadar, ieri am fost trimis la Policlinica cu Plata din Oradea pentru a decoperi cauza durerilor din spate. Spatele meu. Ajuns acolo am avut senzatia ca m-am intors in timp cu 20 de ani. Gratii la ferestre, o receptionera care nu prea stia ce are de facut (probabil angajata pe salariul minim si fara o calificare adecvata, sa nu mai zic de instruire), o atmosfera absolut sinistra, pereti cu vopseaua cojita, oameni amarati, aspect general de tren personal (tot de acum 20 de ani). Ei, si pentru ca eu nu aveam nevoie de investigatii la spinare acum 20 de ani (acum 20 de ani aveam 10 ani si eram perfect sanatos), nu am stat. Riscam sa ma imbolnavesc si de nervi, iar la sanatatea acestora tin ca la …nervii din cap (hai, si din sira spinarii si celelelte zone mai mult sau mai putin inervate). Am stabilit inca de ieri ca am terminat cateva facultati de medicina si, in consecinta, mi-am prescris cateva ore de odihna la orizontala. In urma unor discutii telefonice cu cativa medici adevarati, am stabilit si un posibil diagnostic si o posibila medicatie usoara, care sa nu strice mai mult, chiar daca nu ma face bine. In fine, lucrurile par sa se indrepte.

Exemplul II

accident_funny_11.jpg Aseara “rasfoiam televizorul” in cautarea unui strop de divertisment. Vorba aceea care spune “ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca” e perfect adevarata. Am gasit divertismentul, mascat fara un dram de abilitate sub invelisul unui film educativ pe teme rutiere prezentat si realizat de televizunea TVS din Oradea cu sprijinul Primariei Oradea si al Consiliului Local Oradea. Ce importanta are cine l-a sprijinit? Pai are. Daca filmul a fost facut cu bani de la Primarie, ma simt putin prost, pentru ca si banii mei au fost aruncati pe fereasta (o sa intelegeti de ce spun asta, imediat). Daca filmul a fost facut gratis (ma indoiesc, sincer), prietenii de la TVS ar trebui sa se simta prost pentru ca s-au facut de mandra minune fara sa le iasa nimic la cacaoa asta. Ca sa intelegeti mai bine, iata povestea filmului:

Un pusti de 14 ani trece strada pe culoarea rosie. O masina il loveste. Vine ambulanta. Ambulantierii (pe care ii buseste rasul) il urca pe pusti pe targa si il duc la spital. A, sa nu uit, toata povestea asta e spusa de copil care “citeste din jurnal” ca suport al imaginilor. Trec peste faptul ca citeste prost (nu-i de mirare ca l-a lovit masina pe rosu, pare ca nu a invatat nimic la scoala). Ajungem in spital. Copilul nostru zace pe pat, manjit cu rivanol pe fata (de ce????) si cu un bandaj in jurul fruntii. O asistenta are grija de el, vine mama care sterge mascat cateva lacrimi pe sub ochelari, apar colegii, dirigintele si , din cand in cand, cate un ofiter de la circulatie intrerupe bucuria asta de film cu sfaturi despre “cum si pe unde avem voie sa circulam”. Incet, incet, intram in atmosfera filmului, care a fost facut pe scheletul si dupa semanarea unui film“noir”, in care lucrurile merg din prost in mai prost, nici o raza de speranta nu se vede de nicaieri si lumea pare ca vrea sa se prabuseasca in capul eroului. Copilul nostru accidentat isi aduce aminte de o colega un pic mai mica decat el cu care se imprietenise (mergea la ea acasa, ea il lua de mana si se jucau amandoi pe calculator,bla bla). Din pacate fata A MURIT LOVITA DE O MASINA iar el nu a ajuns la inmormantare pentru ca avea febra. Ca sa fie cat ma nasol momentul, copilul marturiseste ca a fost prima fata de care s-a indragostit. Sinistru de-a dreptul. Intra iar asistenta (copilul o numeste ba “asistenta mea preferata” ba “asistenta mea favorita”, semn ca cel care a scris textul copilului nu se jeneaza de sinonime. Din ce ne spune copilul, intelegem ca i-a cazut cu tronc asistenta (vai, “Pacientul englez” si influentele sale nefaste, iar de Hemingway nu mai vorbesc) care il mai si pupa pe obraz. Toata secventa musteste de pedofilie dar asta nu se opreste aici. Ma rog, se opreste putin pentru ca vine una dintre colegele copilului care da mana cu el baieteste (barbateste aproape) si ii spune ca ar fi venit impreuna cu un alt coleg dar din pacate, acesta …A FOST LOVIT DE O MASINA!!!! Iar!!!
E a treia persoana lovita de masina in filmul asta iar realizatorii nu dau semn ca ar vrea sa crute pe cineva. Copilul mai primeste o veste proasta: tuta de asistenta pedofila a urcat cu fratele ei mai mic pe un moped si S-AU ARUNCAT AMANDOI SUB O MASINA (aceeasi masina care l-a lovit pe copil cand a trecut pe rosu, am vazut numarul si marca)!!! Ei, si pentru ca lucrurile sa fie in buna regula, verisorul copilului, un pusti de sapte, pana in zece ani, a patit o nenorocire minora (daca exista asa ceva), izbindu-se cu capul de parbriz la o frana brusca pusa de iresponsabilul sau tata. In mod nefiresc, copilul radea la camera de se cracana. Ma rog, loviturile la cap pot avea si efecte mai putin asteptate.

Filmul e aproape gata dar intervine iar mintea perversa a realizatorului care il trimite pe copil in vizita la asistenta care, asa cum sta lungita pe patul de spital il trage spre ea sa-l pupe. Pe obraz, dar…orisicat! Poate lucrurile ar fi ramas aici dar copilul aproape ca recunoaste o erectie spontana si nu se sfieste sa admita ca gestul asistentei l-a bulversat in asa hal incat nu izbuteste sa gaseasca usa.

Accentele “noir” ale filmului se estompeaza la final. Copilul s-a refacut, participa la un concurs pe teme rutiere si castiga. E inconjurat de prieteni, familie si… asistenta care i-a fost alaturi si la bine si la rau, ca un fel de Michael Jackson.

Puteam sa fac mai bine filmul asta? Nu stiu. Stiu insa ca mai prost de atat nu-l putea face nimeni. Stiu ca afirmatia asta nu-mi va aduce simpatia colegilor de la TVS dar ar trebui sa-i mai linisteasca faptul ca nu-i invinovatesc. Ei saracii, atat pot…atat fac. Ii invinovatesc insa pe cei care-i platesc pentru tampeniile astea, iar daca banii sunt trasi din buzunarul public nu pot decat sa ma declar revoltat si jignit in onoarea mea de contribuabil, “ambitul meu de familist” obligat sa plateasca pentru prost gust.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>