“Omu’e inainte de toate!”

Poate ca titlul vi se pare cunoscut.Poate pentru ca nu l-am inventat eu ci l-am luat de la altii. De fapt, cred ca e un vers dintr-un cantec al unei trupe rock. Dar n-as baga mana in foc pentru asta. In schimb as baga in foc cativa pui de lebada sau chiar o lebada matura. Glumesc. Cred. Natura umana e misterioasa tare.

Ideea pentru materialul de azi mi-a venit in urma unor lucruri pe care le-am aflat ieri, niste fapte demne de luat in seama. Mai intai, asteroidul cu numarul nustiucat ne-a ratat “la mustata” (cateva sute de mii de kilometri), prilej de mare tristete pentru cei care sperau intr-un sfarsit al lumii rapid si fara dureri. Ghinion,ce sa-i faci! Ei, degrevat fiind de grija pietroiului cosmic am avut vreme sa studiez putin net-ul. Am gasit un nou exemplu de marinimie, inteligenta si superioritate umana asupra tuturor celorlalte specii de pa fata Terrei.

Pe scurt, niste cercetatori (normal, nu?) de la o universitate din SUA au descoperit ca sobolanul fara par din Africa, o mica si oarba rozatoare care traieste sub pamant, este imuna la durerea provocata de arsurile cu acid, ba chiar si la usturima produsa de capsaceina, substanta aceea buna-buna din ardeii iuti. Cum credeti ca au aflat asta? Intreband sobolanul? Ceva imi spune ca…nu. Acelasi “ceva” imi spune ca metoda deductiei logice nu a ajutat (sau nu a fost folosita) in cazul de fata.

Noi, oamenii, am fost dispusi mereu ca in numele stiintei sau, mai rau, al banului, sa torturam, ucidem, exterminam alte specii. De la mitica tava de jaratec varata sub botul calului pana la acidul picurat pe spinarea unui sobolan chel nu-i decat un pas, mic si usor de facut. De la aruncarea in rau a unor pui de caine pana la fotbalul jucat cu pisicile pe post de minge in spatele blocului…alt pas. De la hinghereala fara capatai si compasiune pana la lopetile date in capul unui cal care nu mai poate trage caruta plina…alt pas.

Ma tot mir ca idiotul de relele tratamente aplicate animalelor cand noi nu ne tratam prea bine unii pe altii. Dar, daca purtarea oamenilor “intre ei”e reglementata prin lege, cele mai multe legi care ar trebui sa protejeze animalele sunt ignorate, se inchid ochii, se intoarce capul in cealalta parte. Asta la noi, ca in tarile civilizate parca e un pic altfel, daca e sa ne luam dupa Animal Planet.

Ce e de facut? Eu cred ca in primul rand Parlamentul si Guvernul (scriu cu majuscule pentru ca sunt institutii importante nu pentru ca le respect) ar trebui sa-si traga cateva palme peste cefele late ale reprezentantilor(poporului) pentru ca au asteptat pana acum, in cel de-al 13 –lea ceas sa elaboreze o lege privitoare la protectia animalelor, sa-si mai traga un set de palme pentru ca legea nu se aplica si apoi sa stea cinci minute in genunchi la coltul rusinii. Dupa care ar trebui sa se ridice si sa ia putin la purecat (ironic, nu?) ONG-urile care si-au luat in sarcina protectia animalelor dar nu protejeaza altceva decat burtile, SUV-urile si casele celor care le-au infiintat. Pun pariu ca daca s-ar uita cineva cu atentie la SOS Dogs (din Oradea,de exemplu) sau la multe alte organizatii din tara, ar gasi zeci, sute de nereguli. Dar ce conteaza, in definitiv, e vorba despre niste animale. Nu? Noi suntem Oameni, specia superioara, mostenitorii Pamantului. Probabil asta au crezut si dinozaurii pana intr-o zi cand un pietroi nu a mai ratat Pamantul “la mustata”. Exagerez acum presupunand ca dinozaurii posedau inteligenta, dar cred ca ati prins ideea. Ca doar sunteti oameni.

Tweet