Mașina timpului e cu scris, nu cu mecanică

Am văzut cândva un film cu un bănuţ care-i transporta pe oameni dintr-un timp în altul la o simplă atingere, ba pe cei mai sensibili, la simpla vedere a acestuia. O fantezie, desigur.

Chiftele cu tot felu'

Când o să cresc mare, o să-mi dau doctoratul din chiftele. Sau măcar din mâncatul lor.

Mic dejun cu quesadilla?

Bună, trebuie să vorbim. De obicei, după asta urmează niște vești proaste.

Risotto cu pancetta și busuioc

Ieri am făcut un risotto, fără alt motiv decât acela că aveam un litru de supă făcută pe un pui de casă, de la mama, pe care nu știam la ce altceva să o folosesc.

Angajez spălător de vase. Sau cumpăr mașină de spălat.

Dacă ai un restaurant, ai nevoie și de una și de alta.

Paste și Bucătăria pentru toți la 10 ani

Revista Bucătăria pentru toți a împlinit zece ani de la prima apariție, zece ani de viață, de rețete, de povești despre mâncare. Ocazie cu care-i felicit.

Ultima linie dreapta…

no entries found
   Am fost tentat sa cred ca ultima suta de metri a unui an se regaseste in ziua de 31 decembrie. Nimic mai fals. Ultima suta de metri incepe cam prin septembrie, cand te apuci sa cauti un loc pentru noaptea de Anul Nou, continua cu cautarile febrile pentru hainele adecvate ocaziei, si pentru El si pentru Ea(mai mult pentru Ea, dar asa e normal, chiar si in Preistorie, El trebuia sa deposedeze de blana un tigru pentru sortul sau si doi tigri pentru faldurile Ei, practic de aceea barbatii au fost mereu mai putini decat femeile, ca doar nici tigrii nu se lasau “dezbracati” cu una-cu doua). In fine, urmeaza minunata perioada dinaintea Craciunului, in care toata lumea alearga dupa cadouri si chiar dupa daruri (multa lume confunda darurile cu cadourile, dar asta e o discutie pe care nu o voi dezvolta azi, poate mai spre primavara).
   Nici nu iesim bine din atmosfera Craciunului ca iata, da buzna peste noi Anul Nou, cu multa zarva, mult zbucium si cu o minunata ocazie de introspectie si bilant, ocazie de care cei mai putin agitati dintre noi profita din plin. Cum ma numar printre cei care se agita greu (calmul e starea mea naturala) am apucat sa numar repede lucrurile bune care mi s-au intamplat anul asta. Lucruri in esenta rele nu mi s-au intamplat, poate doar mici neplaceri, urcusuri mai alunecoase sau hartoapele inerente vietii pe Terra, asa ca, tragand linie pot spune cu mana pe inima ca anul 2007 a fost cel mai bun an al vietii mele de pana acum, exceptand anul nasterii mele care a fost excelent si pentru vin si pentru tata materna, pe care mai ales noi, barbatii, incercam sa o inlocuim cu alte tate(uneori chiar cu succes) pe parcusul vietilor noastre. Si asta e un subiect pe care promit sa-l abordez intr-o zi cu soare, permiteti-mi insa acum sa revin la partea cu bilantul.
   Anul 2007 a fost (ma rog, inca mai este un pic) un an in care am apucat sa scriu destul de mult , ceea ce e bine, desi am publicat doar o mica parte, am reusit sa mentin vie (cu ajutorul nemijlocit al prietenilor) emisiunea culinara care e difuzata deja in trei resedinte de judet si asta nu-i putin lucru pentru producatorul cu mijloace modeste care sunt, m-am bucurat de afectiunea oamenilor pe care-i indragesc, am fost ascultat aproape de fiecare data cand am deschis gura si am simtit mereu in jurul meu ajutorul Divinitatii pe care puteti sa o numiti cum vreti voi si pe care eu o numesc asa cum am invatat de la mosii si stramosii mei, adica Dumnzeu. Ca sa nu mai spun ca aseara, probabil tot prin interventie divina, s-a desfundat chiuveta din bucatarie, dupa o luna si jumatate de chin, tentative nereusite de a descongestiona canalizarea si repetate rugaminti catre proprietar, pe care, intre noi fie vorba, l-a cam durut in cot de toata treaba asta.
   Ce as putea sa-mi doresc mai mult? Ooo, as putea, in fond, asta e natura umana si asa cere ea, sa-ti doresti mereu mai mult. Cu toate astea eu o sa-mi doresc…mai putin: adica sa fiu mai putin egoist, mai putin las, mai putin mincinos, mai putin impietrit, mai putin meschin, mai putin supus, mai putin viclean. Ceea ce va doresc si voua, dragii mei.
   Inca ceva: m-am hotarat ca astazi, in penultima zi a anului sa-i dau Loteriei Romane inca o sansa de a ma umple de bani sau macar sa-mi puna in traista asa, de o chiuveta noua, cu bucataria din jurul ei cu tot (modest, nu?). Ma duc sa-mi iau un bilet.
   Pe maine.

2 Responses to Ultima linie dreapta…

  1. rodhes

    zice-se ca …dorind mai mult inregistrezi progrese….subscriu….dar mai stiu si ca nu le putem avea pe toate sau nu deodata…deci, daca vrei sa fii iubit si sa iubesti nu-ti lua bilet la LOTO…..ca cica banii nu aduc fericirea !
    Altfel spus …iti doresc un AN NOU plin de impliniri ..sanatate maxima si multa intelepciune !

  2. adi hadean

    Ei, la Loto am jucat pentru bani, nu pentru iubire :-). Oricum, Loteria romana a esuat si de data asta in tentativa ei de a ma imbogati asa ca pot sta linistit, voi avea parte de dragoste si la anul. Multumesc pentru urari, la fel iti doresc si eu tie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>