Doar niste ganduri…

   Cred ca pagina aceasta e o zona cat se poate de buna pentru a-mi varsa naduful, fierea, amarul si pelinul, eventual chiar pentru a-mi domoli frustrarile, lucru pe care va invit sa-l faceti si voi, dragi cititori.De asemenea mai cred ca e un loc foarte potrivit pentru a-mi exprima bucuriile, veseliile, dragul de oameni si natura, uimirea in fata marimii lui Dumenzeu si a gradinii Sale.
   Tocmai de aceea am decis sa las deschisa optiunea de a posta comentarii in “Jurnalul meu”, si nu pentru ca mi-as putea inchipui vreodata ca vorbele mele sunt atat de mari si grele incat sa necesite comentarii si analize. Rubrica de comentarii serveste in cazul de fata pe post de ..hai sa-i spunem…liniuta de dialog, locul din care porneste interactiunea dintre noi (ma refer la interactiunea adevarata, activa si daca e posibil, creativa), locul in care sa puteti completa sau chiar combate spusele mele.
   Veti spune poate ca la asta e bun forumul. Adevarat, dar in vreme ce pe forum puteti sa interactionati intre voi fara ca eu sa fiu “de fata”, in “Jurnalul meu” voi afla adevarata masura a importantei pe care mi-o acordati pentru ca e oarecum…casa mea, in care va primesc cu bratele mintii larg deschise, cu ochii si urechile in stare de veghe ascutita.    Poate pare egoist, infatuat sau vanitos gestul meu dar prefer oricare dintre aceste etichete celei de “ipocrit”.
Vreau sa-mi pot permite luxul de a fi 100% sincer cu voi chiar cu riscul de a gresi sau de a “tampona” orgolii, pareri sau iluzii de certitudine, dupa cum vreau sa am puterea de a suporta sinceritatea voastra si, mai cu seama, vreau sa ma fac vrednic de ea. Cam atat pentru astazi in “jurnal”, ma intorc la retete si postarea lor in locurile ce le-au fost destinate. Nu de alta, dar n-ar fi bine sa uit pentru ce am venit pana aici…